Oamenii de aici își începeau ziua devreme… Foarte devreme…
La ora 5 dimineața, stațiile de autobuz și metrou erau deja pline. Grăbiți, obosiți, poate visători, dar niciodată complet prezenți. Unii, cum a fost și cazul meu, își cumpărau biletele de călătorie de la automatele reci, uriașe, plasate în colțurile metroului. Alții stăteau la cozi la ghișee, cu privirea pierdută.În stațiile de metrou lucrau oameni care te puteau ghida — dacă nu știai ce tren să iei, te ajutau. Dar în stațiile de autobuz… nu. Acolo, dacă voiai să economisești, plătind mai puțin, îți asumai și riscul. Să mergi în direcția greșită.
Să întârzii ore întregi din cauza unei aglomerații care părea fără sfârșit.Uneori, o simplă alegere între două mijloace de transport devenea o lecție.
Despre răbdare. Despre rătăcire. Despre ce înseamnă să fii străin , si poate ,nedorit…
Acasa in suflet / Home within 