Timpul celor ce se ridică

Să nu mai pleci capul, fiu al gliei,
căci sub țărâna acestui pământ
nu zac umbre uitate,
ci flăcări vii ce ard tăcut în sângele tău.

Nu te mai teme că ești prea mic —
în inima ta doarme o istorie întreagă.
Când pășești, pășește drept.
Când rostești, rostește adevărul.
Când iubești, iubește cu tot neamul în tine.

A venit timpul celor ce se ridică.
A venit ceasul în care Dacia
nu e un cuvânt vechi,
ci o chemare nouă.

Ridică-ți ochii.
În ele se oglindește cerul străbunilor tăi.
Și acolo, printre stele,
e locul tău.