Bine ai venit în colțul meu de lumină Aici scriu despre viață, suflet, dureri și vindecare. Despre oameni care simt profund și despre speranța care renaște. Fiecare articol e o invitație la sinceritate și liniște. Intră cu inima deschisă — și ieși cu sufletul mai
Credeam că ei sunt fericiți – Partea I
La început, doar priveam…
Stăteam în casa mea simplă, din țara mea, unde dorul încă nu prinsese rădăcini. Deschideam televizorul și vedeam imagini cu clădiri de cărămidă roșie, cu arhitecturi edwardiene elegante.
Înăuntru, oameni în birouri. Fiecare cu cana lui de cafea, cu un logo. Vorbeau între ei, se prefăceau că râd. Și eu… credeam că sunt fericiți. Mi se părea că trăiesc „bine”. Că acolo e viitorul.
Într-o noapte, după ce am închis televizorul, gândul a rămas treaz în locul meu.
Cum o fi să trăiești acolo? Cine sunt acei oameni? Ce simt ei cu adevărat?
Apoi viața mea a început să se schimbe.
Au venit greutățile.
Tulburările politice au făcut ca problemele economice să intre în casă fără să bată la ușă.
Zilele s-au făcut mai scurte, iar nopțile mai lungi.
Și într-o zi… l-am pierdut pe el. Pe omul meu. Moartea nu întreabă dacă ești pregătit.
Rămasă singură, cu întrebările și cu golul, am știut că trebuie să fac ceva.
Am lăsat în urmă tot ce îmi era cunoscut și am pornit spre necunoscut.
Am ajuns în acea lume pe care o priveam cândva doar prin ecran — cu clădiri roșii, birouri, cafele cu logo-uri și zâmbete oprite la mijlocul feței.
Da, eram acolo.
Și lucrurile nu erau așa cum păreau de la distanță.
Acasa in suflet / Home within 